O Românie pe care nu mi-o doresc

Mitingul de astăzi îmi amintește de Mineriada din 13-15 iunie 1990. Și atunci, dar și acum apărătorii democrației au făcut drum la București nu de bună voie, nu din proprie convingere, ci pentru că li s-a cerut să fie apărători ai democrației.

Mie nu mi-a cerut nimeni să merg la mitingurile #rezist, dar am făcut-o. Nu m-a obligat nimeni să ies în stradă, nu m-a ademenit nimeni cu nimic. Doar credința că o Românie sănătoasă nu poate fi condusă de politicieni corupți m-a motivat.

Mi-aș dori ca participanții PSD să protesteze și ei din convingere proprie, să fie sinceri în acțiunea lor și să nu se lase coordonați de cei mai mari în funcții. Să nu-i motiveze banii, ascensiunea pe scara partidului și a poziției sociale. Pentru că, în fapt, acest miting este menit să pună și mai multă presiune pe justiție, reprezintă un demers care să arate cine este puternicul zilei.

Nu trebuie să luăm în derâdere mitingul lor. Nu avem voie să stăm și să observăm cum își bat joc de noi. Pentru că acțiunea PSD de astăzi ne arată încă o dată cât de fragilă este democrația la români, ne arată că oricând regimul se poate schimba sub presiunea unei mase de oameni. Așa s-a întâmplat și în 1947.

Ne arată că sunt două Românii: a celor captivi, prinși în plasa politicienilor corupți, și a celor pasivi, care nici măcar la vot nu au reușit să-și manifeste opiniile și dorințele.

Ne arată o Românie rătăcită, în care tihna traiului normal nu mai există și în care noi și copiii noștri suntem doar jucăriile puternicilor zilei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *