Texte juridice, perspective lingvistice: Interpretarea limbajului juridic ca formă de cunoaștere și act cultural

Miercuri, 20 martie 2019, la Casa Universitarilor din Craiova, Alina Gioroceanu a lansat, în prezența unor invitați din domeniul juridic și sfera literelor, un volum care abordează o tematică inedită, situată chiar la confluența celor două arii și intitulat „Texte juridice, perspective lingvistice”. Evenimentul a fost moderat de Xenia Negrea, lector univ. dr. în cadrul Facultății de Litere a Universității din Craiova.

Lucrarea Alinei Gioroceanu pornește de la o premisă validă, însă adesea neglijată de domeniile de specialitate: societatea este un vast sistem cultural, o sferă înăuntrul căreia interacționează o multitudine de subsisteme culturale care capătă forme în cele mai diverse domenii, printre care și justiția. Interacţiunea este continuă şi diversă. De aici pornește și autoarea când ne propune, încă de la început, să privim justiția ca un act de cultură, dar și invers, căci și a face cultură înseamnă a face justiție, dacă ne gândim la cultură ca act născut din urmarea unor idealuri precum Binele absolut din filosofie, idealuri care nu pot exista în lipsa dreptății.

În esență, justiția este o formă de cultură, ca orice alt construct social, supus normelor înainte de a crea, la rându-i norme. Semnificația sa culturală este, poate, mai evidentă decât în alte cazuri, prin prisma valorilor pe care se fundamentează, precum echitatea sau dreptatea. Nu întâmplător Celsus aprecia că ius est ars boni et aequi, definiţie care reflec­tă dependenţa normelor juridice de cele morale, iar dreptul era conceput ca un produs al conştiinţei morale a societăţii şi al raţiunii individuale. Cert este că între toate sistemele culturale există relaţii, iar existenţa relaţiilor implică o comunicare între elemente. Ajungem, astfel, la limbaj. Pentru funcţionalitatea sistemului, este necesară comunicarea eficientă, prin depăşirea barierelor diferitelor limbaje și prin aderarea membrilor unei culturi la un limbaj comun, ceea ce Thomas Kuhn denumeşte prin termenul de paradigmă acel element al matricei disciplinare “care se referă la posesiunea comună a practicienilor unei anumite discipline”.

Ceea ce reușește Alina Gioroceanu este să contureze în volumul său o perspectivă originală a juridicului prin asocierea cu paradigma lingvistică. Abordarea sa inedită contribuie la aprofundarea domeniului prin deschiderea de noi orizonturi privind sensurile și semnificațiile limbajului juridic. Existența dreptului depinde de cuvinte și tot atât de mult drepturile și obligațiile răzbat din interpretarea legii. Autoarea ne aduce în atenție un adevăr valoros: orice lege în sens juridic este precedată de legile limbii. Iar limba este un organism viu, care se dezvoltă, suferă schimbări și evoluții care se reflectă în toate domeniile. Istoria a demonstrat că limbajul juridic a suferit transformări pentru a se adapta modificărilor survenite în lingvistică, iar procesul acesta adaptativ este firesc și indispensabil. Textul de lege trebuie să reflecte cât mai autentic epoca pe care o supune normelor sale, dar și să fie clar căci interpretatio cessant in claris (interpretarea înce­tează cu privire la textele clare). Interpretarea legii are ca punct de plecare interpretarea lingvistică.

Analiza asupra conexiunilor intrinseci dintre textele juridice și legile limbajului este exhaustivă și cu totul originală, fiind argumentată prin recurs la situații și exemple specifice, care evidențiază modalitățile prin care gramatica sau semiotica influențează textul de lege; un exemplu interesant este pronumele reflexiv atât de prezent în textele juridice ca formă de enunțare neutră și cu caracter general, reflectând, dacă extrapolăm, însăși necesitatea obiectivității, valoare inerentă și necesară a justiției.

Numeroase teorii filosofice, științifice și culturale așază limbajul în centrul tabloului evoluției, considerându-l instrumentul suprem care îl transformă pe om în ființă culturală. Limbajul specializat se subscrie acestei sfere și este supus acelorași legi precum limbajul comun. În acest caz, foarte importantă este abordarea barierelor de limbaj pe care le amintește autoarea, în special traducerea terminologică.

După parcurgerea volumului „Texte juridice. Perspective lingvistice”, importanța raportării la limbaj în sfera juridică ia forma unei evidențe de netăgăduit: prin însăși structura sa, instrumentul linvgistic aprofundează înțelesurile textului juridic. Prin intermediul analizei sale, Alina Gioroceanu reușește să ofere decodări ale unor mesaje ce depășesc sfera limbajului de specialitate și ajung chiar la esența justiției, la valorile universale pe baza căreia justiția, ca act cultural și social, a luat naștere. Interpretarea limbajului juridic este o formă de cunoaștere și implicit de cultură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *